Când eram însărcinată cu tine mă întrebam mereu: cum o să fac față? Ce o să fac dacă vei plânge? Cum o să-mi dau seama
”Nu trebuie să dăruiești mult, ci atât cât ai.
Important este să dăruiești din toată inima!”
Sunt Cristina Stejeran, mama unui băiețel minune. Îmi deschid inima în fața ta, de aceea te-aș ruga, dacă ai intrat, să citești cu inima… iar dacă simți că nu rezonăm, să citești cu ochii.
Îți mulțumesc că ai ales să fii aici!
Sunt un om simplu, crescut într-o familie cu cinci inși: o mamă eroină și patru frați. Vacanțele le-am petrecut în gospodăria bunicilor mei, la locul meu de suflet, iar în timpul anului școlar, între blocuri, sărind elastic, jucând mâță, coscă sau culegând corcodușe verzi. Am 36 de ani și de mai bine de un an am cea mai frumoasă meserie din lume, aceea de mamă cu normă întreagă. Sunt mama lui Nataniel, un băiețel mai mult decât perfect, cu ochii albaștri și “părul de aur”, ce a venit în viața noastră să ne arate ce e iubirea necondiționată. Pasiunea pentru scris am avut-o dintotdeauna, dar pentru a scrie public mi-a lipsit curajul. Ador să scriu, pentru mine și pentru toți aceia care simt ca mine; o fac din suflet, pentru suflet. Sunt Cristina Stejeran și te invit să oferim împreună din ce avem mai bun în noi, să facem Rai din ce avem!
Îmi doresc să fie o oază de liniște în care să vă regăsiți, un loc al empatiei și al solidarității, un loc unde să nu vă simțiți niciodată singuri. Este un loc de refugiu, unde un om obișnuit, pasionat în a așeza cuvintele, dar fără studii în ale scrisului, alege să-și împartă gândurile și trăirile cu voi. Un colț al iubirii de omuleți și de oameni mari, al grijii pentru suflet, al optimismului și răbdării, al fericirii și al gândurilor bune, al prieteniei adevărate, al iertării de sine și nu numai, al mulțumirii și recunoștinței pentru tot ce avem și ce nu avem, un loc al vindecării. Un loc despre tot ce iubim mai mult, despre curaj, dar și despre frici și temeri. Un loc despre hobby-uri și pasiuni, despre călătorii și locuri de poveste. Un loc în care e permis să râdem unii cu alții și nu unii de alții. Un loc în care putem să plângem împreună. Un loc în care ce avem mai bun în noi, să dăm mai departe.
Când eram însărcinată cu tine mă întrebam mereu: cum o să fac față? Ce o să fac dacă vei plânge? Cum o să-mi dau seama
Doamne, ți-am cerut un copil și mi-ai dat un înger. Ți-am cerut un strop de iubire și mi-ai dat-o pe toată. Ți-am cerut câte o
37, ai fost un an tare greu! Cel mai greu din câți țin eu minte. Un an în care mi-am cunoscut o latură puternică pe
Și împlinirea.. Și fericirea… Și iubirea… Și simplitatea… Așa arată bucuria ce îmi deschide ușa și îmi sare în brațe când intru în casă. Așa
La mulți ani Măriuca noastră! Chiar dacă lacrimile vărsate astăzi nu sunt de fericire, știm că acolo unde ești, printre îngeri, Dumnezeu te sărbătorește într-un
Mi-e tare dor de ea… De ea și zâmbetul ei larg și zgomotos, de privirea ce emană doar bunătate, de cuvintele ei blânde și pline
Țineți-i în brațe până vi se lungesc mâinile, alăptați-i cât vor ei și nu vă temeți de dependență. Culcați-i cu voi în pat și faceți
Știu… Nu am scris de mult… Și nu pentru că am renunțat, ci pentru că poveștile pe care i le citesc puiului meu înainte de
Săptămânile trecute am văzut un videoclip scurt pe pagina unui prieten. Avea un mesaj intens, care mi-a rămas pe retină și am zis că musai
Aseară socoteam de câți ani m-am lipit de Steje ca scaiul de oaie. Sunt 12 la număr… nici mulți, nici puțini, dar suficienți să ne
Zilele trecute, în timp ce stăteam turcește pe covor și mă jucam cu Nataniel, i-am spus ce îi spun mereu: că e un copil bun.
Dumnezeu e Mărțișorul, Ce te poartă-n palma Sa, Te iubește și te caută, Cum nu-o face nimenea. Mărțișorul e și mama, Ce te strânge
Astăzi vreau să scriu pentru un om drag mie, pe care îl știu dintotdeauna și care, într-o zi ce de dimineață părea a fi perfectă,
Vă mai amintiți primul „te iubesc” șoptit de puiul vostru? Pentru că eu nu-l voi uita niciodată… Acel „te iubec” trimis din cel mai gingaș
De câte ori adoarme Nataniel în poziția asta, îmi amintesc de un păretar de la țară, pe care era cusut mesajul: „Mânuțele frumos împreunate, roagă-te
Se spune că cine nu are bătrâni, să-și cumpere… Eu nu mi-am cumpărat, ci am primit în dar acum 10 ani, două bunicuțe calde și
Îmi deschid inima în fața ta, de aceea te-aș ruga, dacă ai intrat, să citești cu inima... iar dacă simți că nu rezonăm, să citești cu ochii.
Îți mulțumesc că ai ales să fii aici!
